Reinterpretarea unui clasic: viziunea lui Guillermo del Toro
Toamna aceasta, monstrul lui Frankenstein renaște încă o dată, sub bagheta regizorului mexican Guillermo del Toro. De data aceasta însă, creatura nu mai are pielea verzuie, gâtul străpuns de șuruburi și capul pătrat.
În noul film „Frankenstein”, inspirat de romanul gotic al lui Mary Shelley, monstrul primește un chip neașteptat de rafinat — și surprinzător de atrăgător.
Interpretat de actorul australian Jacob Elordi, cunoscut pentru rolurile sale din „Euphoria” și „Saltburn”, monstrul este departe de imaginea clasică a creaturii respinse pentru „difformitatea sa fizică”. În filmul lui del Toro, are pomeți sculptați, buze senzuale și o piele albă ca fildeșul, inspirată din statuile de alabastru ale maeștrilor Renașterii.
Cicatricile abia vizibile trasează linii elegante, ca un joc subtil de contururi. Chiar și ochii căprui ai lui Elordi au rămas neschimbați — fără umbre întunecate sau efecte de „zombie”.
Makeup artistul și designerul de creaturi, Mike Hill, a povestit că s-a discutat inclusiv posibilitatea de a-i adăuga gene false, dar s-a renunțat rapid la idee: „Ale lui erau deja perfecte”. Rezultatul este un Frankenstein cu o estetică modernă, minimalistă, dar plină de forță.
Un design perfect: de la Boris Karloff la Jacob Elordi
Timp de aproape un secol, imaginea emblematică a monstrului lui Frankenstein a fost cea a actorului britanic Boris Karloff, cu fruntea lată, ochii căzuți și șuruburile de la gât.
Machiajul creat în 1931 de Jack Pierce pentru studiourile Universal a devenit un simbol al cinematografiei horror — dar și un clișeu, reluat la nesfârșit până când, cum spune Hill, „a ajuns pe cutiile de cereale și pe jucării”.
În ultimele două decenii, numeroși regizori au încercat să se îndepărteze de acea imagine, construind versiuni mai „umane”, dar fără legătură directă cu Karloff. Hill și del Toro au vrut însă altceva: o creatură frumoasă, dar neliniștitoare. „Nu voiam să arate ca un accident rutier”, explică Hill.
După ce del Toro a aprobat primele schițe, Hill a început să sculpteze monstrul pe baza unui model 3D al corpului lui Elordi. În atelierul său, lucrând adesea pe întuneric și ascultând sunete de furtună pentru atmosferă, artistul a imaginat o ființă aproape mitologică. „Trebuia să simți că ești în anii 1850”, a spus el.
Arta de a crea un monstru
Hill a conceput o schemă geometrică de mușchi și țesuturi colorate diferit, ca un „paint by numbers” macabru — o sugestie vizuală despre cum ar fi putut Victor Frankenstein (interpretat de Oscar Isaac) să-și construiască creatura. Scopul era ca trupul să pară meticulos compus, nu „reparat”.
Pentru rol, Elordi a purtat 42 de piese din silicon — 12 pentru cap și 30 pentru corp — aplicate în peste 10 ore de machiaj. Unele aveau tonuri albăstrui, un omagiu discret adus versiunii originale din 1931, altele, galbene, inspirate din descrierile din romanul lui Mary Shelley. „Elordi are o structură osoasă perfectă, de ce s-o ascundem?”, a spus Hill. „Chinurile sunt mereu greu de lipit, dar al lui era ideal.
De la urât la frumos: un Frankenstein pentru era digitală
În romanul din 1818, Victor Frankenstein își propune să creeze frumusețea absolută, alegând cele mai armonioase trăsături din mai multe cadavre. Eșuează, dând viață unei ființe „nepământești prin urâțenia ei”. În viziunea lui del Toro, însă, monstrul reușește — cel puțin estetic.
„Frankenstein nu voia o mașină banală, voia un Porsche”, glumește Hill. Dar frumusețea noului Frankenstein devine și motivul tragediei sale. Când Elizabeth (Mia Goth), iubita lui Victor, pare atrasă de creatură, gelozia savantului îl împinge spre distrugere.
Unii critici au contestat abaterea de la textul original, dar alții văd în noul monstru o reflecție a epocii moderne. Profesoara Jeanne Tiehen de la University College Dublin consideră că această versiune „vorbește despre progresul științific — prea rapid, prea departe — și despre fascinația noastră pentru perfecțiune.”
Un monstru contemporan
Într-o lume dominată de imagine, unde frumusețea pare standardul suprem, monstrul lui del Toro devine o oglindă a culturii noastre. Profesorul Eleanor Johnson de la Columbia University, autoarea volumului „Scream with Me: Horror Films and the Rise of American Feminism”, crede că filmul „răstoarnă un clișeu vechi de la Hollywood — acela că răul trebuie să fie urât.”
„Ce îmi place la alegerea lui Jacob Elordi este că putem vedea creatura ca pe o ființă, nu doar ca pe un monstru”, a spus ea.
Acum, odată ce filmul a ajuns în cinematografe, Mike Hill recunoaște că înțelege perfect dilema lui Victor Frankenstein. „Monstrul nostru n-ar fi avut sens în filmul din 1931, iar Karloff n-ar fi funcționat în al nostru. E firesc ca fiecare generație să-și aibă propriul Frankenstein.”