În fiecare an, pe 1 martie, românii obișnuiesc să ofere și să primească mărțișoare, simboluri ale primăverii și ale renașterii naturii. Șnurul împletit din alb și roșu însoțește, de regulă, un mic obiect decorativ purtat la mână sau în piept, ca semn al speranței, al norocului și al începuturilor noi.
Pe vremuri, mărțișorul era purtat până la apariția primelor semne ale primăverii, iar tradiția s-a păstrat, cu mici variații, până în prezent.
În anul 2017, în cadrul sesiunii Comitetului Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial desfășurate la Jeju, în Coreea de Sud, s-a decis includerea Mărțișorului pe Lista Reprezentativă UNESCO a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității, potrivit Ministerului Culturii.
Povestea mărțișoarelor oferite în dar femeilor în prima zi de primăvară
Mărțișorul este un obiect de mici dimensiuni, de obicei un accesoriu sau o podoabă, legat cu un șnur împletit dintr-un fir alb și unul roșu. Cuvântul „mărțișor” este diminutivul lui „marț”, vechiul nume popular al lunii martie, și înseamnă „micul martie”.
Originile sale nu sunt cunoscute cu exactitate. Potrivit unor cercetări arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei, în județul Mehedinți, au fost descoperite amulete vechi de aproximativ 8.000 de ani, asemănătoare mărțișorului. Acestea aveau forma unor pietricele vopsite în alb și roșu și erau purtate la gât.
Legenda mărțișorului
Una dintre cele mai cunoscute legende spune că Soarele a coborât pe Pământ în chipul unei fete de o frumusețe rară, însă a fost răpit de un zmeu și închis în palatul acestuia. Odată cu dispariția Soarelui, lumea a devenit tristă, iar păsările au încetat să mai cânte.
Un tânăr curajos a pornit în căutarea fetei. După aproape un an de căutări, a găsit palatul și, în urma unei lupte drepte, a reușit să o elibereze. Soarele s-a ridicat din nou pe cer, aducând lumină și căldură.
Tânărul, însă, rănit grav, a rămas în curtea palatului, iar sângele său s-a scurs pe zăpadă până la ultima suflare. În locurile unde zăpada s-a topit au răsărit ghioceii, vestitorii primăverii. De atunci, potrivit legendei, oamenii cinstesc memoria tânărului legând două flori, una albă și una roșie. Roșul simbolizează dragostea și curajul, iar albul reprezintă puritatea și ghiocelul.
O altă legendă este asociată cu spațiul bulgar și datează din perioada primului han. Se spune că un băiat și sora lui, prizonieri, au primit ajutor de la han prin intermediul unui șoim care purta un fir alb de ață. Cei doi au reușit să evadeze, însă băiatul a fost ucis, iar sora a trimis înapoi șoimul cu firul alb pătat de sânge. Evenimentul ar fi avut loc la 1 martie 681, iar hanul ar fi poruncit ostașilor să poarte la mână un fir alb și unul roșu pentru a fi feriți de necazuri.
Cum și pentru cât timp se poartă mărțișoarele
În prezent, în România, mărțișorul este purtat fie ca accesoriu prins în piept, fie sub forma unei brățări la mână. Durata purtării diferă în funcție de zonă.
În unele regiuni din Iași și Moldova, mărțișorul este purtat doar câteva zile. În zone din Oltenia, tradiția spune că acesta se poartă timp de o lună sau până la apariția primelor semne clare ale primăverii, cum ar fi înflorirea pomilor.
Potrivit obiceiurilor, perioada de purtare se încheie atunci când apar semne precum întoarcerea păsărilor călătoare, înflorirea pomilor fructiferi sau la o sărbătoare importantă din calendarul ortodox, precum Buna Vestire, celebrată la 25 martie.
Tradiția mărțișorului nu este specifică doar României. Ea se regăsește în mai multe țări din Peninsula Balcanică. La bulgari, mărțișorul este cunoscut sub denumirea de „martenița”, în Macedonia de Nord drept „martinka”, în Albania ca „monyak”, iar în nordul Greciei este numit „mart”.
Tradiții românești de 1 martie
În România, de 1 martie, bărbații oferă mărțișoare femeilor, iar acestea aleg să le poarte după bunul plac. În schimb, în Bulgaria și Macedonia de Nord, mărțișorul este purtat de toată lumea.
În Bucovina, există obiceiul ca părinții să lege copiilor la gât sau la mână o monedă de argint sau de aur, prinsă cu un șnur răsucit din fire roșii și albe, pentru a le aduce noroc.
După ce perioada de purtare se încheie, mărțișorul este legat de o ramură a unui copac înflorit sau așezat pe un gard. În unele localități din Transilvania, mărțișoarele sunt atârnate la uși, ferestre sau de coarnele animalelor domestice, pentru a alunga duhurile rele.
Primele semne ale primăverii, precum cântecul cucului sau înflorirea cireșilor și trandafirilor, marchează, potrivit tradiției, sfârșitul perioadei în care se poartă mărțișorul.
Sursa: digi24 • Foto: generata cu AI